Hai la cățărat în sală cu NoGravity Detalii

A fost odată în 1997 (I)

8 martie 2021

Astăzi majoritatea covârșitoare a tinerilor participă la excursii exclusiv în cadrul organizat. Ruta și echipamentul sunt alese de doamna de la școală, iar ulterior de ghizi montani.

Era o vreme însă când lucrurile se întâmplau altfel. Povestea bunului nostru prieten Cătălin Ichimencu, ne reamintește de o lume în care pionieratul făcea parte din viața noastră.

Când turele hibernale dificile erau parcurse pentru prima oară fără echipament sau geluri energizante. Sau, incredibil, fără telefoane mobile pentru a chema Salvamontul când dădeam de bucluc.

A fost o vreme formatoare. Ei îi datorăm mare parte din ceea ce suntem astăzi, atât ca oameni, cât și ca ghizi montani.

Vom reda în foileton experiența de iarnă din Masivul Retezat a prietenilor noștri, pe vremea aceea doi tineri de 18 ani supli și cu părul lung.

A doua parte a poveștii poate fi citită aici.


După o vară de alergătură prin munți și pe la mare cu unitatea Panterele Roz, din Centrul Local Verde al Cercetașilor României, apetitul pentru drumetii prin locuri nebătute a crescut.

În toamnă, tovarașii de plimbări din vară, s-au retras pe la diverse activități, iar cei trei mușchetari – eu, Bebi si Lexiu – am rămas rămas în offside. Am început să frecventăm cursul de astronomie de la Palatul Copiilor, însă din septembrie până în noiembrie nu am prins în nicio joi o seară senină, lucru care ne-a permis să „vedem constelațiile” doar pe hărți și în imaginație.

Învestiția de timp (ce eufemisn la 18 ani, atunci când ești etern) a fost totuși bună la ceva, inclusiv din punct de vedere practic. Mergând la cursurile respective am început să ne facem planuri pentru noile ascensiuni alpine (cel puțin așa le numeam noi).

La un moment dat ne-a picat în mână un album cu hărți detaliate din Carpații României. Răsfoindu-l mai ceva ca pe revistele cu Rahan, cel mai mult ne-a plăcut Retezatul. Avea toate calități pentru a ne atrage. Era departe, înalt și mai puțin umblat de cunoscuții nostri. Acest lucru ne-ar fi permis ulterior să devenim în ochii lor niște deschizători de drumuri.

Recunosc că îmi plăcea cum ne priveau atunci când le povesteam de intenția noastră de a traversa Retezatul iarna.

Ușor, ușor, din vorbă în vorbă, ne-am făcut planul pentru noua ieșire la munte care era programată imediat dupa Revelion. Conform planului, aventura avea să dureze 3 zile și consta în traversarea Retezatului de la Cabana Pietrele până la Cabana Buta. Asta presupunea o noapte pe tren, o noapte la Pietrele, una la Buta și din nou o noapte pe trenul de intoarcere. Deci, plecam miercuri seara și ne intorceam duminică dimineața, pentru a putea ajunge luni la școală, care pe vremea noastră se ținea în sala de clasă. Am menționat că pe vremea noastră nu aveam telefon mobil?

Nu mai țin minte din ce motiv Lexiu nu a mai percutat la inițiativa noastră și nici măcar Sorin C., coleg cu noi de clasă si posesorul albumul de hărți, nu s-a mai angajat la „așa expediție”.

Rămas în echipă doar cu Bebi, am început să ne pregătim de drum. Țin să precizez că până la acel moment palmaresul nostru de montaniarzi era bogat în drumeții și tabere de vară, cu mult cântat la chitară și dormit prin corturi. Eram genul de drumeți cu zacuscă luată din cămara părinților, cel mai mare cuțit de bucătărie pe post de cuțit de vânătoare și jambiere de fotbal pe post de parazapezi. Nu mai făcusem ture serioase de iarnă, iar pioletul era pentru noi un minitârnăcop neutilizabil.

Am început prin a face rost de un rucsac tip banană, fără cadru (Bebi, mai burghez, avea deja unul), mi-am cumpărat o geacă cu puf de pinguin (pufoaică), Bebi a făcut rost de două căciuli de blană rusești și o pereche de antiderapante din aluminiu (din cele folosite de pensionari iarna când ieșeau din casă pe zapadă). Cu „atâta” echipament și cu mâncarea rămasă de la Revelion împachetată în borcane cu capac cu filet eram pregătiți de marea ascensiune.

Va urma!

A doua parte a poveștii poate fi citită aici.

,

Pentru mai multe informații nu ezitați să ne contactați la telefon 0720 328 888 sau email: contact@nogravity.ro

Săptămânal, la NoGravity Club organizăm evenimente social-educative pentru copii și familie. Pentru confortul tău am centralizat într-un singur loc atelierele, taberele și excursiile noastre. Verifică periodic calendarul activităților pentru a-ți putea rezerva din timp un loc la evenimentele noastre

Vezi calendarul
Află primul

Primește ofertele și noutățile pe mail